Fiecare zi este zi de picioare

Mergem pe picioare, alergăm pe picioare, tot ce facem zi de zi în agitația

noastră din spațiul cotidian se întâmplă pe cele două membre inferioare. De

la trezire până când punem capul pe pernă socializăm, călătorim, facem

bani, mâncăm, practic picioarele sunt poarta prin care noi interacționăm cu

lumea din jur.

Suntem ființe bipede și relația principală ce o avem din punct de vedere

biomecanic este cu solul. Creierul percepe membrul inferior ca având cei mai

importanți mușchi pentru supraviețuire și astfel necesarul de nutrienți (din

punct de vedere muscular) cel mai mare merge către picioare, fluxul sanguin

cel mai mare merge în picioare, datorită faptului că într-o situație de pericol

maxim, adrenalina secretată de glandele suprarenale trimite sânge în

picioare, în primul rând ca să poți scăpa viu.

Nu suntem maimuțe să facem tracțiuni în fiecare zi, ca să fim buni la cățărat

prin copaci. Suntem oameni și scopul e să ne deplasăm pe două picioare pe

sol zilnic, pentru asta avem nevoie de picioare cât mai capabile.

Din cele mai vechi timpuri, de pe vremea triburilor nomade și a religiilor

totemice omul era cel mai rezistent mamifer pe distanțe foarte mari atât

datorită glandelor sudoripare ce îi permiteau să stea răcorit pe călduri mari

cât și datorită rezistenței în picioare de a merge zeci de kilometri fără să se

oprească.

Nu există mamifer terestru care să poată acoperi mai multă distanță dintr-o

bucată decât o face omul pe două picioare. Asta i-a permis să obosească

prada și să o vâneze prin extenuare.